radicela

Mira otros diccionarios:

• radicelă — RADICÉLĂ, radicele, s.f. Rădăcină secundară care se dezvoltă pe rădăcina principală. – Din fr. radicelle. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RADICÉLĂ s. (bot.) rădăcină laterală, rădăcină secundară. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

• radicela — |é| s. f. Radícula …   Dicionário da Língua Portuguesa

• radicela — ► sustantivo femenino BOTÁNICA Raíz secundaria, muy pequeña, que es ramificación de la raíz principal …   Enciclopedia Universal

• radicélã — s. f., g. d. art. radicélei; pl. radicéle …   Romanian orthography

• radicela — RADICÉL//A radicelae f. bot. Rădăcină secun dară care se dezvoltă din rădăcina principală. /<fr. radicelle Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX …   Dicționar Român

• rădăcină — RĂDĂCÍNĂ, rădăcini, s.f. 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol şi îşi absoarbe substanţele hrănitoare; (pop.) parte a plantei aflată în pământ, indiferent de structura şi funcţiile pe care le are. ♢ Compus: (bot.)… …   Dicționar Român

• mustaţă — MUSTÁŢĂ, mustăţi, s.f. I. 1. Părul care creşte deasupra buzei superioare la bărbaţi. ♢ expr. (fam.) A i râde (sau a i zâmbi cuiva) mustaţa = a se bucura. A râde (sau a i zâmbi) pe sub mustaţă = a rade (sau a zâmbi) pe ascuns sau reţinut (şi… …   Dicționar Român